marți, noiembrie 28, 2006

A fi vs. a avea

Zilele trecute am aflat de la un om mult mai în vârstă, că oamenii sunt de două categorii: oameni care sunt ei înşişi ceva, cineva... şi a doua categorie,... oameni care au, sau vor sa posede ceva. De fapt, cei care nu pot fi, cauta continuu sa aiba!
Necazul este că acel om cu experienţă mi-a certificat că oamenii care sunt ei înşişi cineva sau ceva cu adevarat...nu ...au, iar cei care işi dorec din plin sa aiba, ...niciodată nu pot fi cu adevarat cineva!
Oare e adevarat? Poate fi vorba de o ierarhie a valorilor? Şi care e "graniţa" unde se trece de la a fi la avea?
A fi vs. a avea!

14 comentarii:

Anonim spunea...

Interesant subiect! si foarte adevarat! Eu cred ca nu se poate pune o granita fixa intre cele doua categorii. Si inca mai cred ca sunt multi oameni puternici (asa ii consider eu)care au...informatii, cunosc, deci pot. Nu-i cunoaste lumea pt ca sunt prea destepti ca sa se lase mediatizati. In topul "Cei mai mari romani" au intrat, printre altii si Adi Minune, Gutza etc. Topul a fost alcatuit prin sondaje...adica tot de noi romanii. Deci eu cred ca (sunt sigur) trebuie sa schimbam ceva in cerebel (poate chiar tot). Uneori cred ca majoritatea romanilor nici nu au, nici nu sunt...(si eu sunt printre ei).

Mircea Lobonțiu spunea...

Asa cu spunea un mare...neroman, unii oameni sunt rezonabili, adica se adapteaza lumii!!! Aceasta este media, cei care fac sondaje de opinie...arata cit de mare este lumea si o face sa se adapteze!!
Poate e bine sa fii nerezonabil! Sa incerci sa adaptezi lumea la tine!!! Oare ce e mai usor? Oare ce e mai bine? Oare ce e corect?
Ma bucur ca ma comenteaza cineva!:)

marius spunea...

Nu stiu daca se poate pune granita totala intre aceste doua.Dar eu zic ca un om care este cineva de la sine si are...Dar un om care incearca numai sa aiba nu o sa poata sa fie cineva niciodata(eu zic ca este chestie de caracter).
Iar la intrebarea de a fi sau de a nu a fi nerezonabil eu zic ca este mult mult mai greu sa fi nerezonabil,dar satisfactiile cred ca sunt pe masura.

Anonim spunea...

A fi /vs/ a avea, chestiune cu adevarat adevarata. Constatarea aceasta ii apartine unui prieten, iar eu o verific permanent. Nu suntem ceea ce avem, asta-i sigur. Poti sa ai bunuri, ba chiar si persoane, daca denturezi semnificatia lui a avea. Dar ce poti sa fii? Mai bine zis cine poti sa fii? Eu as zice ca nu putem fi decat OM, iar Omul se defineste prin raportare nu la regnul animal ci la regnul divin. Suntem nu genul proxim mamifer plus o diferenta specifica, ci mai degraba Dumnezeu minus toate atributele Lui pe care ar trebui sa facem efortul de a le dobandi si nu le dobandim in fapt, din cauza noastra, evident.
Deci rezulta ca suntem, prin raportare la Dumnezeu, cine? Omul este nimic de fapt, dar omul are cam totul, poseda totul (sau are posibilitatea de a avea totul).
Probabil ca as scrie mai mult, dar e ora cam tarzie. Dar astea-s principalele directii de discutie. In masura in care nu facem vizibile prin noi atributele divinitatii paterne (cea care ne-a facut), suntem nimic, chiar de-am avea totul. Si-atunci cu ce scop ai totul?
A fi si a avea isi au scopul/menirea/rostul lor. Sunt ptr mine sau ptr altul? Am ptr mine sau ptr altul? Care este legatura mea cu altul?
Ganditi-va.

afurisitu' spunea...

Totusi este o diferenta intre oamenii care au si cei care vor sa posede ceva, ca in opinia mea majoritatea celor care vor sa posede ceva (si vor sa-l posede prin eforturile lor), aceia sunt cineva, deoarece sunt multi care se nasc in ceva, nu a trebuit sa trudeasca pentru mai nimic si totul le-a fost oferit, cunosc cateva cazuri, aceia in zilele noastre in societate suntt mai bine vazuti decat cei care se zdrobesc sa aiba ceva, care fara sa-si dea seama sunt cineva.
Intradevar un om nu e definit de ceea ce are ci de ceea ce e, el de fapt, de faptele sale, de spiritul lui, dar pana sa ajunga lumea sa aprecieze pe om, pana atunci...traim in Romania...

Mircea Lobonțiu spunea...

Dragii mei comentatori!
Nu m-am gandit niciodata, ca acest post va stirni atitea puncte de vedere! Dar daca sunt mai multe puncte de vedere ...este minunat! Si ma bucur!
Nedumerirea me este ca trebuie sa raspund unui Anonim, ceea ce pentru mine este fosrte dureros! Adica sa raspund unuia fara nume.... sau unui "afurisit"..la fel fara nume! E minunat! Dar eu fiind nerezonabil, raspund si celor care nu vor sa li se vada fata!
Fondul problemelor este cel legat de valori, pentru ca ele sunt importante!!!Astazi am dat de oameni care se bucura de o frunza, de o priveliste, de o ramura...si de la Gutza pana ei e ..cale lunga...Ii iubesc pe cei care se gandesc la o frunza...

afurisitu' spunea...

Ideea bloggingului ii ca oricine sa poata sa-si exprime punctul de vedere atat cu numele real cat si sub acoperirea unui pseudonim, o fi dureros a se raspunde unui anonim sau unui afurisit, dar asta e, in speranta ca nu vom intalnii discriminari de genul asta si in jocul cu cuvintele sa existe fair-play, am sa mai las cate un comentariu, chiar daca o sa fiu criticat, sau judecat din cauza anonimatului.
In alta ordine de idei cei care sunt cineva sunt cineva datorita inteligentei si culturii, dar din pacate in totdeauna marii intelectuali nu au avut mai nimic niciodata, iar cei care au ceva o sa isi doreasca in totdeauna sa fie vazuti ca cineva. Mai nasol e ca la noi, acum, cineva este cel care are, si cel care ar trebui sa fie cineva este dat la o parte de cei ce au.
Dar nu stiu cine poate sa zica in mod arbitrar cine ii cineva si cine nu-i cineva.

marius spunea...

Intradevar intelectuali nu am avut mai nimic in viata dar avut dupa mult mai mult.Si cu vazutu la noi cam asa este dar credema este numai de suprafata.
iar la chestia cu anonimatul sau pseudonim,eu cred ca numai cui ii este rusine sau are ceva de ascuns face treaba asta,trebuie sa fi responsabil pentru ce afirmi.(parerea mea)

Mircea Lobonțiu spunea...

Draga, "afurisitule"!
Nu esti criticat si nici judecat, mai ales ca rezulta, din modul cum scrii, ca esti un aparator al adevaratelor valori! Esti si vei fi binevenit pe blogul meu, chiar daca "te vad din spate"!
Legat de tema postului, ma gindesc ca cei care sunt cineva, cei care au valoare, nu se aduna sa isi impartaseasca ei intre ei experientele, gindurile ...poate chiar forta intelectuala, valorile! Si poate ca aici este problema! In nemanifestarea acestora! Vedem ca manaelistii se aduna, chiue, danseaza se manifesta pe tot locul! Oamenii cu valoare, se aduna prea greu si in final nu apar ca modele pentru natiune!
Deci cine devine model? Cel care "este", sau cel care "are"? In jurul meu constat ca modele devin cei care "au"! E bine? E rau?

Mircea Lobonțiu spunea...

Nu Ursule!
Si noi oamenii suntem unii mai indrazneti si unii mai timizi! Unii suntem mai incisivi si altii mai molcomi!Trebuie sa ne manifestam cu totii asa cum suntem, mai ales ca nu incalcam regulile bunului simt...chiar si cei din anonimat pot contribui la configurarea unor idei fundamentale vietii noastre! Sa nu uitam ca au existat scriitori valorosi, care s-au folosit de cite un pseudonim si...in final au dat omenirii opere de arta! Si eu, cu numele deconspirat, ...cand scriu pe blog, parca ma simt mai bine in pielea Nerezonabilului Profesor, decit in "pielea" numelui meu! :))

afurisitu' spunea...

Necazul cel mare ii ca omul simplu, in drumul spre rezolvarea unor probleme sale se loveste de cei care se cred cineva, fiind la "discretia" acestora, nu are alta optiune decat de a le cinsti pe masura presupusului lor nivel de "cineva", dar asta e pana o sa ajung sa fiu cineva trebuie sa iau exemplu de la altii care sunt cineva si nu de la cei care se cred cineva...

Anonim spunea...

Cred ca se poate discuta mult pe subiectu' asta. Pacat ca nu comenteaza unu' care intelege valoarea fix invers, ca am avea putin de lucru :)). Idei contradictorii pot sa apara, pt ca scara valorilor nu este aceeasi pt toti, la fel cum nu este nici piramida nevoilor. Vorba unui mare blogalau :"Oamenii e de multe feluri si nu toti e ca mine".

Anonim spunea...

Interesant.
A avea versus a fi. De ce versus? Citeam chiar azi (cine mai crede ca lucrurile sunt intamplatoare?) o istorioara derivata dintr-una mai veche, spusa de Osho. Era vorba despre o persoana care se hotaraste sa isi ia evolutia in serios. Si alege sa urce muntele. Eforturile de cativa ani ii sunt incununate de succes, dar ajungand in varf vede pe partea cealalta telecabina. Si are un moment de frustrare: -Doamne, de ce nu mi-ai spus? -Pentru ca ai ales calea asta, ai ales EFORTUL (la tema noastra ar fi ASCEZA) si niciodata nu m-ai intrebat daca nu poti sa ajungi mai usor in varf. Ei bine, ce vreau sa subliniez cu asta e nu numai faptul ca ar fi fortata delimitarea intre a fi si a avea. A fi e scopul existentei. A deveni, mai degraba. A te cunoaste, a sti cine esti, in sensul de "living on my own" cu bucurie si pace. Simplu, fara fanfaronada. Si daca munca ta te face sa fii inconjurat de lucruri, ce e rau in asta? Munca => roade. De toate felurile. De la cele care pot fi puse pe jos (preshuri le zice) pana la cele care ne fac sa ne simtim aproape de Dumnezeu, in latura sa demiurgica. Nu e rau a avea. E rau a fi guvernat de dorinta de a aduna. Si nu numai lucruri. Eu adun muzica si carti. Si sunt constient ca nu conjug pe a fi ci a avea. Dar nu traiesc pentru asta. E hobby-ul meu. Si ma face sa devin mai EU. Cu alte cuvinte, ca si banii, ca si mintea, lucrurile sunt buni slujitori si rai stapani. Maiestria e sa stii cum sa iti faci servitori loiali din dorinte si nu sa le lasi sa te stapaneasca si sa te dirijeze.
Nenea Lobontiu, frunzele sunt la fel de frumoase ca si fetzele oamenilor... din nefericire, uitam ca frumusetea lor o sporeste pe a noastra, iar ochii nostri sunt prea obositi de alergaturile inutile ale zilelor prea lungi ca sa mai poata poposi altfel decat ca ochii de ghola pe maruntele miracole care traiesc anonim odata cu noi.
In alta orine de idei, animalele puternice ar putea sa fie atacate si invinse de haita de lupi, insa niciodata nu isi vor forma "gashca" lor.

Mircea Lobonțiu spunea...

Adevar grait-ai, OLDanny!
La suflet mi s-au pus cuvintele domniei tale! Cuvinte tare bine meshteshugite sa spuna esenta!
Am lansat tema, dar daca esti atent(a) am prezentat extremele, ca asha imi este felul de a invartosha problemele! hehehe!:)
Deci, iata ca am ajuns sa avem mai multe ipostaze:ca sunt şi din unii si din altii, dar cei mai echilibrati sunt cei identificati de tine, care pentru ca "sunt",...din ce sunt ei, ajung sa fie din cei care au!
Dar te-ai gândit ca sunt si din cei care sunt, au ...si dau aproape totul? Nu pastreaza nimic pentru ei! Acestia ce sunt? Ce e cu ei?
In ce ma priveste, eu sunt pe "nicaieri"!Sau mai bine spus nu ma pot asheza în nici o categorie! Shi totushi...poate shi din aceshtia suntem...
Incerc doar sa aflu mai multe, sa aflu despre valorile umane, despre cum vede lumea problema!