O nouă încercare de a lăsa niște gânduri...pentru cei ce vor...să fie mai mult decât sunt!
NEREZONABILUL PROFESOR
miercuri, aprilie 17, 2013
miercuri, martie 13, 2013
După conferinta
Ganduri ce Rămân - Competitivitate și competență pentru profesiune
Un coleg m-a întrebat dacă am avut succes cu conferința.
......................................
Nu știu! Sala a fost plină!...
După poze...
Un coleg m-a întrebat dacă am avut succes cu conferința.
......................................
Nu știu! Sala a fost plină!...
După poze...
duminică, martie 10, 2013
miercuri, ianuarie 23, 2013
Nou...
Zilele trecute am citit un interviu cu Dumitru Constantin Dulcan,
care ne-a ameliorat, prin anii '80, tonusul știintific și spiritual cu lucrarea Inteligența
materiei. Am uitat de acele seri în care dezbăteam subiectul. Timpul
a trecut. Unele concepte au fost probate științific. Cred că ar trebui să
începem să vedem ...mai multe ...
...............................................................................
Un nou tip de
conștiință bate la usa!
luni, decembrie 31, 2012
UN AN NOU SI FERICIT
CELOR CARE TREC PE AICI LE UREZ UN AN NOU FERICIT, PLIN DE BUCURII, ÎMPLINIRI ŞI UN SAC PLIN CU SĂNĂTATE!
LA MULŢI ANI!
LA MULŢI ANI!
duminică, decembrie 16, 2012
Timpul trece...(1)
Timpul trece...Am fost tare dojenit de câţiva cititori ai blogului. Adevaraţi prieteni!
Au trecut multe peste mine în ultimele şase luni, sau poate ...am trecut eu peste multe!
Unele au fost bucurii!
..................................
Un nou aparat de fotografiat...şi nu numai!
La Unguraş, cu o zi înainte de prima ninsoare!
Urmeaza ...imagini după prima ninsoare!
Au trecut multe peste mine în ultimele şase luni, sau poate ...am trecut eu peste multe!
Unele au fost bucurii!
..................................
Un nou aparat de fotografiat...şi nu numai!
La Unguraş, cu o zi înainte de prima ninsoare!
La Unguraş ...înainte de ninsoare
În aşteptarea zăpezii
Înainte să cadă...
Urmeaza ...imagini după prima ninsoare!
Drumuri de iarnă...
Livadă în iarnă
La ieşirea din pădure
luni, iunie 25, 2012
Vizita la UAC Dumbravitza
De mai multă vreme mi-am propus sa ajung la
UAC Dumbrăviţa, o mică insulă teehnologică americană, de pe meleagurile Maramureşului
modern, firmă care fabrică componente pentru vestite firme aeronautice. Voiam
să „îmi spăl mintea” cu cele mai noi soluţii tehnologice de fabricaţie şi de
control. După mai multe amânări, am decis împreună cu Mircea, fostul meu
student, actual unul din directorii de fabricaţie, să fac această vizită, joi, 21
iunie 2012.
Am pornit, impreună cu asistentul meu, Vlad.
Am fost primiti la recepţie. Mircea era bolnav. Urma să ne primească Ghiţă, alt
fost student de-al meu, director cu calitatea. Pe hol ne vede Cristi P., de la
IEDM, din prima promoţie. La un moment dat pe uşa firmei intră Kevin,
directorul cel mare, care m-a recunoscut, mi-a dat bineţe şi am schimbat câteva
idei privind dezvoltarea colaborării. Pe urmă ne-a condus Ghiţă prin fabrică. Ne
interesau maşinile unelte cu comandă numerică şi echipamentele de masurat.
Toate noi, moderne, de ultimă oră. Am urmărit tehnologiile de fabricaţie. M-am
întâlnit cu Tică, bătrânul meu amic, unul din profesioniştii care pot da ceva
bun pentru generaţiile cele crude de ingineri practicieni.
La un moment dat,…ca prin farmec, dăm de unul
din Boitori (doi fraţi gemeni pe care mereu îi încurc), după care apare Maria,
Cătălin care ne duce în laboratorul de măsurători, Andreea a coborât din birou,
Cipri M., doctorandul meu a venit să ne dea bineţe, Moje ne face cu mâna şi
alături de Tică ne povesteşte de spre ceea ce face. Am avut o minunată stare de
emoţie. Să enumer: Cristi P., Cristi M., Mircea, Ghiţă, Andreea, Maria, Boitor,
Cătălin, Moje, au fost câţiva din cei care m-au întâmpinat direct. În firmă mai
lucrează Radu B., absolvent eminent, medan din Şindreşti. Încă un absolvent de
TCM m-a salutat. Nu pot să îi uit pe foştii elevi de la cursul de operatori
CNC.
Aceştia sunt câţiva din foştii mei studenţi,
care lucrează într-o mică oază tehnologică şi sunt mulţumit şi mindru că mi-au
permis să adaog şi eu câte puţin la devenirea lor.
Uneori, întâlnirile simple cu oamenii, …cu aleşii,…
îţi dau cea mai mare bucurie! Mai ales dacă ating un standar profesional de
performanţă.
………………………………………………………….
Ştiţi ceva? Aceştia sunt foştii mei studenţi!
Şi ei fac ceva important, foarte important! Şi îşi asumă o responsabilitate!
În rest, tot ceea ce vorbeşte lumea despre
ingineri….şi mai ales despre absolvenţii mei,
sunt doar vorbe de papagal!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)



