marți, septembrie 12, 2006

AMBIENT

AMBIENT, casa casei tale!
O idee minunată! Astăzi m-am hotărât să cumpar un scaun ergonomic. Am întrebat în dreapta şi în stânga unde să caut. Am primit mai multe raspunsuri, cu adevarat profesionale: la Casa Ambient!
Am apelat la fiica mea, proaspată studentă de Arhitectură, să ma consilieze în alegerea unui scaun ergonomic de lucru şi totodată am invitat-o sa viziteze Casa Ambient, cu cea mai nemaipomenita reclama din urbe, în ultimele luni!
Am intrat în firmă! Minunat! Tot ce vrei! Am avut o stare de bucurie nemaipomenită! Tot ce îşi poate dori un om de casă!
Alerg prin marele magazin si mă minunez, mulţumit că există aşa ceva!
Ajung la scaune!
Îl găsesc pe cel care imi place! Imi place şi preţul! Fiica mea dă şi ea un OK de specialist!
Haide să îl cumpar! Mă adresez celor abilitaţi cu vânzarea .....şi după câteva telefoane primesc raspunsul: "nu putem sa îl vindem pentru că acuma se recalculează preţul, se măreşte şi prin urmare vă poftim mîine sa îl cumpăraţi cu preţul majorat!"
Am avut impresia ca îşi bate joc de mine (Casa Ambient), sau că joc într-o mare ecranizare cu prosti şi tâmpiţi!
Am insistat!Nimic! Raspunsul a fost clar: "miine, ...după ce se recalculeaza majorarea de preţ, astăzi nu vindem scaunul!"
Am rămas năuc! Alexandra mă priveşte uimită,... uimită că nu fac nimic! ....Nu puteam, ...eram în casa altuia, ......Casa Ambient!
Am mers mai departe, ...am cumparat un zar pentru fereastră, două şine şi patru suporţi pentru a încerca să construiesc un mic raft în bucătărie! Am întrebat vânzătorii ( pardon: responsabilii de raion, agenţii de vînzare...ce or fi...) dacă se poate cumpăra aşa ceva şi dacă nu cumva preţul este în recalculare, că nu aveam chef să vin şi miine! Toţi îmi zimbeau ca unuia tâmpit!
Nici o problemă ......Până la casă!
Îmi face factura, plătesc 309.000 lei şi plec! Când colo, dau de omul de la paza care pune ştampile pe facturi şi ma întreabă: "Unde este găleata?" Intreb: "Ce găleata?"; Îmi răspunde: "Cea de pe factură!" A doua oară am starea de personaj din filmele cu proşti! Am încerct să joc decent! Cu calm! Fiica mea nu mă recunoştea! Îi era teamă să nu dau cuiva în cap sau să sparg ceva geamuri!...........
Mă dumiresc,....încet, încet,... că pe factură aveam alte cele, decât produsele cu care eram în braţe!
După 25 de minute ....cu casieriţa si... telefoane şi ....responsabili de raioane şi aşa mai departe,.....mi se face o factură storno de ...54.000 lei!
Uite! Cinstită firmă! Urmează să îmi returneze 54.000 lei, pentru că a greşit cititorul de bare!
Ţi-ai găsit! ....Semnez ce era de semnat şi usurată ....domnişoara de la casă îmi comunică pe un aer profesional: "aceşti bani rămân în contul nostru, când mai faceţi cumpărături o să îi scădem din ceea ce veţi datora!"
La care, ...fiica mea, care a făcut şi un an de inginerie şi management,... mă intreabă: "Cum spuneai tu, tati, că firmele de succes, mai nou sunt orientate spre client? "
A trebuit să recunosc: "Nu draga tatii, ...sunt orientate spre timpiţi şi fraieri ca noi, ...care de nevoie ....încă le fac jocul".
Întâmplarea de azi va constitui un studiu de caz pe care îl voi prezenta multor studenţi şi pe tot locul unde voi vorbi despre management şi despre afaceri!
Fiica mea era bucuroasă că nu am dat nimănui în cap!
Eu sunt bucuros că pot afirma ca Ambient este datornic faţă de mine!
Dar cele trei intîmplîri succesive ( scaunul pe car nu pot sa il cumpar, găleată facturată în loc de ceea ce am cumparat şi să îmi şi gestioneze banii mei...fără să fiu de acord), mă determină să nu mai intru in Casa Ambient, casa casei tale! Ceilalţi faceţi ceea ce simţiţi!
Poate,.... dacă cineva dela Ambient va catadicsi să sesizeze ceea ce am scris!
...................................................................
PS. Din pură întâmplare, dar numai din pură întâmplare...(cred) site-ul Ambient e în construcţie! :)
.....................................................

11 comentarii:

Anonim spunea...

"Suntem romani si asta ne ocupa tot timpul"

Mircea Lobonțiu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Mircea Lobonțiu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Mircea Lobonțiu spunea...

Tare imi e teama ca nimeni nu ma crede! Fiti suguri! Intamplarea e reala!

afurisitu' spunea...

nu pot sa cred ca s-a intamplat una ca asta chiar dumnoavoastra...

Mircea Lobonțiu spunea...

Dar ce, eu sunt scutit de doctor?

Anonim spunea...

Le-am povestit parintilor asta! Apoi mi-am dat seama de ce ma priveau asa de curiosi sa afle inca una despre AMBIENT... Au incercat sa cumpere un set complet pt baie (chiuveta, oglinda, etc.) si nu au putut...pt ca NU se putea vinde decat in momentul in care mai primeau pe stoc inca un set din acel tip...au fost chemati peste 8 zile, cand se face aprovizionarea.

Anonim spunea...

Deci se poate orice...

Mircea Lobonțiu spunea...

Atunci fenomenul este clar! In AMBIENT te duci ori atunci cind cumperi fleacuri, ori cind iti faci casa! Ar fi trebuit sa isi specifice segmentul de piata la intrare.

Anonim spunea...

Intr-o vizita la Ambient cu interese de cumparator am fost lovit de la intrare de un sentiment ca intru intr-o casa respingatoare care vinde saracie. Un hangar rece cu marfa ori prea putina, ori prost expusa. Toata lumea avea altceva de facut decat sa se ocupe de tine (clientul de pe care TREBUIE sa se STOARCA bani). Aveam senzatia ca-i deranjezi pe cei de pe raioane. Scurt, este un haos in organizare si bun simt inexistent. Iar omul cu stampila de la casa este ceva care cred ca va intra in istorie. Este de neimaginat sa tii un om sa dea cu stampila. Fratilor de la Ambient TREZITI-VA magazinul nu este pentru voi, ci pentru noi cumaratorii! Iar cumparatorii nu sunt hoti ca va cumpara marfa. Din pacate am vazut printre vanzatori si studenti ai Facultatii de Inginerie...

Anonim spunea...

Am avut si eu o aventura acolo. Simpla si care mi-a mai dovedit inca o data, daca era nevoie, ca sunt un om pasnic si bland din fire. Am avut ghinionul sa imi pice cu tronc, dupa cautari care au durat 3 (trei) anisori (nu in sat la noi, prin toata tara) chiar niste faianta de la fratii nostri imbietori. Pana aici nu ar fi nimic nerezonabil, nu, dom` profesor? Si mi-am luat notesul la mine, ca fiind io oaresce injiner si nicidecum contabila, nu tiu minte decat data de nastere, ca sa pot calcula ori ce varsta am ori in ce an suntem, dupa caz. Mi-am facut frumusel tema, am notat tot. Tip A, tip B, frize, medalioane, corect si concret (sinergic de concret, cu pasta albastra). Am facut niste calculelelelele si am zis bine, asta e, e baia mea, trebuie. M-am mai dus inca o tura, cu aparatu` foto, ca mammy e plecata impreuna cu astea, cum le zicea Cosbuc, aaaa, cucoarele, si trebe si confirmare de la ea. Ii zic omului de pe raion situatia si el imi da un aviz-jumate-de-gura. Rapid trag 5 poze concludente, trimit mailu`, primesc avizul si apoi astept salaru` :-W. Merg cu toti banutii mei, salar, avans, bani de buzunar, bani de alpte, bani de patrunjel-frunze. La mine, adunareaaaaa! Si bine facui, da` asta mai la vale. Ajung acolo, facem comanda. Cu un baiet de pe raion. Scriem cantitatile, recalculez din mers (am zis ca nu tin minte cifre, nu ca nu stiu manevra cifre, da?) fiindca vindem cuantic, nu metric. Cuanta e cutia, nu metru patrat. Bine, fie si asta. Scriem comanda, adica maestrul vanzator face asta, cu gratie. Si o da delicat colegului sau care sta in fata computerului. Gestoc on-line. Asta cauta si spune Oedipian: s-au modificat preturile, ai gresit! Crescusera preturile promotinate (5%) cu oarece 10%. Tot nu ma las, da` nici partenerul meu de afacere. Orice om de bun simt rupea papirusul si facea altul. Amicul meu ia fluidul corector si incepe sa picteze. Recalculeaza si greseste, picteaza din nou. Si jocul acesta mai dureaza un pic, mai povestim, mai calculam, mai gresim... Nu m-am putut supara pe el, muncea din greu, la limita competentei sale, nu era pic de rea-vointa, izvora amabilitatea din el mai ceva ca transpiratia, ce puteam eu sa-i zic/fac? Apoi, cand e totul ok aflu ca am luat camioneta de la firma degeaba, ca l-am tinut pe colegul cu mine vreo 2 ore tot asijderea, fiindca marfa va veni. Candva, voi fi anuntat. Suma imi permite sa imi fie adusa acasa freeeeeee (vai, draga!) asa ca nu conteaza camioneta. Si fara sa fiu anuntat in prealabil, imi petrec o sambata pana la amiaza in casa, ori in preajma (intuitia - dar daca nu eram acasa, ce faceau?). Si faianta vine. O preiau la scara blocului, desigur, cu graba, era ultima marfa din masina si baietii incercau sa imi forteze ritmurile (si nu prea reuseau :D) si totul e ok, o transpir carand-o sus me and i (colegul meu e si el un om, nu pot sa il mai chinui cu asteptarile mele meta-faiantice) si sunt fericit chiar si dupa ce incep sa o lipesc pe pereti. Pana cand constat cu NEplacuta surpriza ca a aparut buba: o cutie de tip A in loc de una de tip B. Si tot planul meu atent gliseaza inspre nefiinta si genuni insondabilo-neimbietoare. Acu` de cateva zile, imi tot fac io curaj sa ma duc sa incerc o relatie de dublu-schimb care ar pune si stocul lor la punct si fericirea mea ceva mai sus. Va dati cu presupusul asupra rezultatului? Aveti curaju`? :D