Astăzi am transmis Domnului Preşedinte al Biroului Executiv al ASOCIAŢIEI GENERALE A INGINERILOR DIN ROMÂNIA următoarea scrisoare.
Domnule Preşedinte,
În calitate de membru AGIR şi încă inginer practicant în mediul industrial, încerc să vă sesizez în câteva cuvinte o stare de fapt a INGINERULUI ROMÂN.'
Intenţiile strategice de creştere a competitivităţii economice a României sunt fundamentate pe câteva profesiuni, printre care şi cea de inginer. La ora actuală tehnologia a devenit o resursă de bază, care necesită ingineri. Nevoia de ingineri este foarte mare pe piaţa muncii.
Absolvenţii ingineri preferă locurile de muncă în mediile comerciale, cu nivel de salarizare dublu faţă de cei care sunt adevăraţi ingineri profesionişti. Este adevărat, afacerile pur comerciale aduc venituri mai rapide şi mai mari! Deci, unul care vinde este mai merituos decât unul care proiectează sau produce!
Sistemul legislativ actual nu clarifică statutul şi poziţia inginerului în societatea românească pe de o parte, iar pe de altă parte, inginerul profesionist nu este clasificat şi evaluat pe criterii de valoare profesională şi pe criterii de participare la realizarea valorii adăugate în produsele fabricate şi serviciile oferite de economia românească. De asemenea, sistemul legislativ este foarte permisiv în raport cu firma de tehnologică. Oricine poate să înfiinţeze o firmă cu caracter tehnologic, chiar dacă nu are nici un inginer profesionist în cadrul ei. Dacă aruncăm o privire spre alte profesiuni (farmacişti, arhitecţi, contabili, avocaţi, notari, medici etc.), condiţionările funcţionale în societăţile comercială aferente sunt clare. În domeniul contabilităţii, sistemul legislativ clarifică toate nevoile unei firme (contabili autorizaţi, experţi contabili etc.) existând chiar condiţionări precise. În domeniul ingineriei nu există nici o condiţionare funcţională. O asemenea condiţionare funcţională ar impune absorbţia de ingineri în firmele româneşti şi totodată modificarea statutului inginerului în societate.
Dacă inginerii români, organizaţi într-un AGIR, s-ar manifesta cu putere în sistemul politic naţional, la fel ca şi economiştii, dacă prin AGIR s-ar promova şi adopta o legislaţie a inginerului profesionist, cu grade şi niveluri certificate prin AGIR, s-ar putea impune un salariu minim pe economie, specific inginerului diplomat profesionist; dacă s-ar impune prin legislaţie ca fiecare firmă tehnologică să aibă un număr minim de ingineri pentru a asigura profesionalismul şi calitatea produselor şi serviciilor, ar apărea o nevoie şi mai mare de ingineri ... şi bineînţeles ar exista mutaţii mari pe piaţa muncii, pe piaţa educaţională în domeniu şi în special pe piaţa valorilor tehnice ale României.
În consecinţă vă supun atenţiei dumneavoastră următoarele propuneri:
- Iniţierea unei propuneri de proiect prin care se clarifică poziţia profesională a inginerului în România, iar AGIR devine autoritatea de certificare a inginerului profesionist pe fiecare domeniu, pe mai multe niveluri de competenţă;
- Iniţierea unei propuneri de proiect, prin care toate firmele cu activităţi bazate pe tehnologie şi echipamente să aibă un număr minim de ingineri în structură, activitatea de recunoaştere a valorii tehnice a firmei să fie dată de un inginer profesionist, pe o poziţie de „inginer şef”, poziţie total diferită de cea de Manager Tehnic.
Consider că, prin cele semnalate şi prin propunerile avansate, putem contribui la creşterea poziţiei profesionale şi sociale a inginerului român, la creşterea poziţiei AGIR ca asociaţie profesională cu manifestare în mediul socio-economic şi politic şi la crearea unor condiţii concrete de stimulare a competitivităţii economice prin dezvoltare tehnologică, inovare şi transfer tehnologic ca urmare a valorificării resursei umane inginereşti..
Cu toată consideraţia mea,
Prof. univ. dr. ing. Mircea LOBONŢIU
