ADRIAN PAUNESCU

Astăzi, în maşină, pe Naţional FM, Vasile Şeicaru cu "ARUNCAŢI ÎN VALURI" m-a făcut să îmi dea lacrimile! De mult nu s-a mai întâmplat asta!

Astăzi, ADRIAN PĂUNESCU a plecat dintre noi!

...................................................................................

De acum înainte va fi un mare poet al naţiunii!

...................................................................................

Prin minte îmi trec Cenaclul,... cu fiorii care mă cuprindeau, ...Iubiţi-vă pe tunuri,...şi altele....

Unii Oameni...au fost şi vor fi mereu....

Adrian Păunescu este unul dintre ei!

....................................................................................

Să ne amintim!

De prin Ungurash 1bis bis

....şi nu poţi rămâne indiferent la IGNIŞUL acoperit cu primele zăpezi! Şi această imagine este luată de pe ULIŢA SĂVENILOR!!

De prin Ungurash 1bis

Dar, pentru a ajunge ....DUPĂANTONIE, trebuie să urci ULIŢA SĂVENILOR, uliţa pe care locuiesc şi eu!

De prin Ungurash 1

Cam pe aici ajung eu în fiecare dimineaţă, în plimbarea cu căţeluşii. Pe aici găsesc culori şi miresme fortifiante de toamnă. Această zonă poartă numele ...DUPĂANTONIE!!!

Imagini

Era încă vremea scurtelor bucurii ale vizitei la Veneţia! Şi...era aceeaşi criză ca şi pe la noi!

Priveliste de dimineata

Aceasta e doar o privelişte de dimineaţă,... când îmi sorb cafeaua!

În fiecare dimineaţă e altfel! ...altfel, dar minunat!

Evenimente

Multe mărunte şi majore s-au petrecut!

Licenţe cu absolvenţii de TCM şi IEDM;

Rapoarte de cercetare ale doctoranzilor;

Prima teză coordonată e finalizată şi a fost susţinută în catedră;

O vizită scurtă la Debrecen şi Veneţia în cadrul proiectului MiniEurope;

M-am mutat la ţară, la Unguraş, în casă nouă, unde mai sunt multe de făcut de acum înainte: gaz metan, curent electric, microcentrală, calorifere, uşi interioare etc. ...dar viata la ţară e minunată!

Am cosit, mi-am cumpărat coasă şi cute proprietate personală;

Lucrăm la proiectul finanţat prin Fondurile Structurale;

...................................................................

Culmea! Ce dor îmi este să mă plictisesc!

La Bethune

De multa vreme nu am mai postat nici un cuvant pe blog! PROCRASTINARE! ....sau poate nu stiu sa imi gestionez timpul!
Sunt in Franta, la Bethune, la Institutul Universitar de Tehnologie (IUT). Ciprian Melian, doctorandul meu, isi pregateste doctoratul aici! Grija fata de doctoranzi este foarte mare in tara noastra! Nu a primit bursa din octombrie 2009. Mai mult, ar trebui sa multumeasca ca este in starea aceasta! E bine!
Abordarea doctoratelor aici este cu orientare pe valoarea pur stiintifica a problemelor. De transpunerea in practica si valorificarea industriala se ocupa altii. Doctoratele si valoarea stiintifica se judeca dupa articolele publicate in reviste evaluate prin Thomson Reuters. Nu multe, ....cam doua pe an! Cred ca noi vrem prea multe ....ca numar!
Sunt aici de doua zile. Totul se desfasoara in liniste, programat si intr-un ritm normal! Seara poti sa evaluezi valoarea celor petrecute in cursul zilei. Toti sunt calmi, inclusiv vanzatorul de bilete de la gara este linistiti in fata unei doamne care nu isi gaseste biletul de 20 de minute, iar in spatele ei e o coada de peste 100 de persoane.
Doctorandul meu evolueaza bine! Cred ca va fi cu rezultate stiintifice valoroase pentru piata stiintifica! .....la fel, poate si continuarea colaborarii.
Este greu cu tastatura franceza! Asa ca nu am utilizat diacriticele!

Trece iarna

Astăzi la ora 22 deasupra mea a trecut un cârd de raţe sălbatice!

Înseamna că trece iarna!

Cornel Raţ a plecat

Ieri, 3 martie 2010, Cornel Raţ a plecat în nefiinţă!

A fost un vârf de lance al inovării şi dezvoltării tehnologice. Aceste lucruri nu pot fi recunoscute decât de către cei care ştiu ce înseamnă dezvoltarea unui produs, concepţie a minţii tale proprii, fabricarea şi experimentarea lui. Am căutat să fiu alături de el. Ideile pe care ni le transmiteam reciproc ne-au influenţat pe amândoi! Eu îi mulţumesc!

Mi-l amintesc la punerea temeliei Centrului Tehnologic ADISS! Un vis măreţ care a devenit rapid realitate!

Mi-l amintesc din uzină, când "punea la punct roboţii cu portal proiectaţi de el!"

Mi-l amintesc cu prototipul de ADIPUR!

Imi amintesc cum studenţii doreau să schimbe trei vorbe cu el!

Cornel Raţ, ADISS, Roboţi cu Portal, invenţii, dezvoltare tehnologică, management tehnologic, reengineering....

Cornele! Spiritul tău să-şi găsească împlinire!

Burse doctorale

Aseara, pe Radio InfoPro am ascultat o ştire legată de studenţii doctoranzi care nu şi-au primit bursele din luna octombrie 2009. Unii dintre acestia sunt in stagii de cercetare în Europa. Peste câteva zile este 1 Martie. Sunt 5 luni cu o bursă pe o lună! Unii au renunţat la locuri de muncă bine plătite. Ştirea a fost scurtă! Bursele se dau în baza unor proiecte cu finantare din Fondul Social European pe o perioadă de trei ani! E vorba de sute de studenţi de elită!

De această data nu am nimic cu cârmuitării! Acestia sunt,... pentru că noi i-am ales! Îmi este ciudă pe "A PATRA PUTERE", pentru care sunt mai importante crimele, accidentele de circulaţie, etno-botanicele, scandalurile cu demisii din partide. Avem încă o generaţie de elite care, cu certitudine, cândva va părăsi ţara! De ce? Pentru că un contract de bursă nu e respectat şi doctoranzii nu au nici un drept!

PIB pe cap de locuitor

Noroc cu gripa, ca mai am timp şi pentru emisiunile TV! Într-o seara am privit pe ecran câteva cifre prin care se arăta că printre cele mai sărace regiuni din Europa, şase sunt din România, dar Regiunea Bucureşti-Ilfov are cel mai mare PIB pe cap de locuitor.
Am rămas cu gura căscată şi.... am trecut repede pe net. Am intrat pe Wall Street şi am dat de articolul Saracia in Europa: De la nordul-vestul Bulgariei, la Inner London.
Constatări:
1. Cifrele arătate de Realitatea TV nu coincideau cu cele de pe Wall Street!
2. În România cei mai harnici sunt bucureştenii! Eu au cel mai mare PIB pe cap de locuitor! Mamaaaaaaaaa ce hărnicie e în Bucureşti, ....se vede şi la televizor!
3. Regiunile Centru, Vest şi Nord-Vest stau bine!
Explicaţie pentru hărnicia bucureştenilor: Aproape tot ce se vinde în ţara asta, are sedii de bază în Bucureşti: vânzări auto, bănci, vânzări calculatoare, copiatoare, hârtie, gaz, electricitate, totul se plăteşte spre Bucureşti, chiar dacă se plăteşte din toată ţara. În felul ăsta, cum sa nu stai bine cu PIB-ul?

...........................................................................................................................
Luminile vin de la Bucureşti! Zilnic vine o schimbare de la Bucureşti! În ultimele zile am avut discuţii telefonice oficiale cu persoane din Bucureşti! Am fost tratat cu o ...netă superioritate,....cu o netă aroganţă,...astfel încât va trebui să îmi cer scuze celor câţiva prieteni din Bucureşti! Mai mult, acum cu alegerile de la PSD, unii ziarişti au vorbit destul de ironic despre ardeleni....în special despre cei de la Cluj!
Atitudinea mea faţă de cei din Bucureşti va deveni clară: SĂ ŞADĂ LA BUCUREŞTI!Nu o să îmi fie milă niciodată de ei! Nu am de ce!

Sunt suficient de harnici! Nu mai au nevoie de nimic!

Doar info

Suntem un neam, numit români. Natura noastră o fi cea care ne face să nu ţinem seama de noi înşine? Nu natura, poate cultura o fi de vină!
Am primit zilele trecute un email de informare de la Cornelia şi mi-am dat seama cât de ignorant sunt.
Aşa am aflat că in expozitia deschisa in New York la "Institutul pentru studiul lumii antice" din cadrul Muzeului Universitatii din Manhattan (15 E 84 St.) pot fi vazute si admirate exponate uluitoare ce dovedesc, fara niciun dubiu, ca CEA MAI VECHE CULTURA A LUMII A FOST IN SPATIUL NOSTRU DE ORIGINE (s.r.)
"THE NEW YORK TIMES", cel mai prestigios ziar din Statele Unite ale Americii, publica, la 1decembrie 2009 - in sectiunea Science - un articol despre aceasta expozitie, articol scris de John Noble Wilford si intitulat "A Lost European Culture, Pulled From Obscurity".
Oare nu ar fi normal ca spaţiile informative să contribuie mai mult la crearea unei noi tradiţii în cultura noastra: tradiţia originii neamului şi a istoriei de pe aceste meleaguri? Oare nu ar putea sta nimic din acestea la baza turismului trâmbiţat?Poate că nu! Sunt mai importante pentru cultura româneasca scandalurile din interiorul partidelor şi stirile de la ora 17!

Oportunitate

Zilele trecute s-a lansat o nouă rundă pentru evaluarea centrelor de cercetare, rundă în care sunt luate în evaluare doar centrele de cercetare ale universităţilor. Datele sunt pe site-ul CNCSIS.
Condiţiile, eligibilitatea, performanţele profesionale sunt de bun simţ. Incet, încet, au ajuns în "sistem" oameni care parametrizează conceptul de performanţă academică, conceptul de cercetare.
Este foarte posibil să ne constituim într-un asemenea centru care să fie acreditat, poate...cu şanse de centru de excelenţă.Totul depinde de punctajul mediu pe membru al centrului. Bineînţeles că o mulţime de colegi vor dori să facă parte din centru. S-ar putea să fie ceva de genul "alegerii cărţilor" între aleşii şefilor şi tupeiştilor.Dacă "trebuie" să fie persoane multe în centrul de cercetare, vom avea punctaj mic. Dacă vor fi persoane puţine, dar minim zece, vom avea punctaj mare.
Problema mea este dacă mă va pofti cineva să constitui şi să organizez un asemenea centru ca fiind util facultăţii şi universităţii în viitor sau va trebui să îl organizez din proprie iniţiativă? De ce eu? pentru că am câţiva profesionişti în jurul meu.
Un singur lucru este cert: în orice situaţie nu am să ies bine. Dacă îmi vor spune şefii să îl fac, va fi al lor cu condiţiile lor, dacă îl fac din proprie iniţiativă ....s-ar putea să nu ne fie necesar.
Oare trebuie să rămânem o universitate de nivel minim? Oricum, lipsesc şcolile profesionale în domeniile industriale!...am mulţi colegi care se complac în a fi doar cadre didactice!

Trebuie sa invat...

După îndelungi analize privind comportamentul meu de-a lungul vieţii, am ajuns la concluzia ca nu am făcut ceea ce trebuia pentru mine însumi, nu am învăţat o mulţime de lucruri care nu sunt deloc dăunătoare evoluţiei individuale.
Aşa că de acum înainte trebuie să învăţ că:
a.)INTERESELE MELE PERSONALE SUNT DEASUPRA TUTUROR PRIORITĂŢILOR!
b.)DEASUPRA TUTUROR PROBLEMELOR STAU INTERESELE MELE PERSONALE!
c.)TIMPUL NU TREBUIE PIERDUT FĂRĂ A OBŢINE UN MINIM REZULTAT PROFITABIL!

...si cred că trebuie învăţate acestea, altfel vei fi un perdant 100%, iar cei din jurul tău te vor clasa ca fraier!

Reflectii la …” A venit criza…”

După toate întâmplările cu colegii mei, am trecut printr-o criză de netăgăduit! Am încercat să mă înţeleg pe mine însumi, am încercat să îmi înţeleg colegii. La un moment dat aveam dubii privind integritatea mea mentală. Mai ales această problemă m-a copleşit câteva zile.
Am intrat în domeniul căutărilor! Da! Cred că este o problemă de adevăr, despre cum percepem fiecare adevărul. Ştiam că adevăr absolut nu există! Există doar adevăr personal, care este rezultat în urma experienţei noastre limitate, deci este vorba de un adevăr limitat, trunchiat! Am intrat pe “Outside the Blur” şi pe “In cautarea adevarului pagini”şi am aflat că:
“Adevărul personal constă într-o colecţie de convingeri obţinute pe baza a ceea ce este predominant în propria noastră experienţă. Chiar dacă suntem 100% bine intenţionaţi, adevărul personal nu poate fi mai mult decât o sinteză a ceea ce este predominant în propria noastră experienţă. Fiecare dintre noi avem adevărul nostru obţinut în urma experienţei personale care experienţă este limitată, unică si irepetabilă…Cu cât suntem mai bine intenţionaţi, mai lucizi şi mai realişti, cu atât avem mai mari şanse de a ne raporta mai bine la realitatea obiectivă. Toţi avem limitările noastre, specificul nostru, gama noastră de interpretări si trăiri.”
Din aceeaşi sursă am mai aflat că :
“Adevărul este unic si el constă în derularea ireversibilă a evenimentelor de-a lungul istoriei.
Noi suntem rezultatul unui neam. Fiecare dintre noi ducem mai departe ştafeta neamului din care facem parte. Ceea ce suntem la un moment dat suntem rezultatul devenirii unui întreg neam. Au muncit atâtea generaţii ca noi să devenim ceea ce suntem în prezent. De exemplu, formarea discernământului individual se petrece în sânul unei comunităţi, cu elementele furnizate de aceasta. Poate cea mai puternică caracteristică a existenţei e moştenirea. Noi moştenim:
- un cod genetic;
- o familie din care facem parte (obiceiuri, tradiţii, o stare de sănătate, un nivel de inteligenţă, etc);
- o orânduire sociala (capitalism, comunism, monarhie, etc);
- o religie;
- o cultură.”
Acum încep să mă liniştesc! Cred că profesiunea noastră de inginer ne supune la prea multe realităţi de tip matematic, realist, cert, astfel că în relaţiile dintre oameni nu pricepem că orice facem, oricum reacţionăm, ar trebui să ne împăcăm cu noi înşine, deoarece suntem doar un rezultat complex în ceea ce priveşte manifestarea!
Altfel spus, bătrânii mei, strămoşii mei trebuiau să mă educe să îmi însuşesc tot ceea ce fac, sau au făcut alţii, dacă se poate! Sunt nemulţumit de strămoşii mei că nu mi-au transmis aceasta în ceva genă! Cred că va trebui să încep să mă obişnuiesc cu un asemenea comportament!
Am constatat, în urma acestor intenţii, lămuritoare pentru mine, că adevărul se afla în noi, în interiorul nostru. Adevărul nu-l găseşti în ceilalţi ci in interiorul tău. Fiecare deţinem adevărul, dar de cele mai multe ori nu ne mulţumeşte decât propriul nostru adevăr, chiar dacă şi ceea ce îţi spun ceilalţi este tot un adevăr.
Pe “Raspunsurile adevarului”am mai dat de câteva reflecţii de interes:
„Nu există adevăr obiectiv. Există dorinţa oamenilor de a crede în ceva. Exista doar adevărul personal, subiectiv. Nu exista dreptate. Exista doar interesul personal. Are dreptate cine are puterea să impună. Oamenii cred că lumea se termina acolo unde se termină înţelegerea lor. Totul este absolut întâmplător, nu are nici un sens. Doar oamenii sunt cei care încearcă să facă ordine. Nu a fost nimic înainte, nu va fi nimic după. Am constatat ca jumătate din timpul pe care îl pierd se scurge în încercarea de a schimba alte persoane. Poate când îmi voi da seama că unii se simt bine aşa cum sunt şi nu am dreptul şi calitatea să îi schimb, atunci mă voi schimba si eu. Nu are rost sa schimb pe nimeni. (Personal, consider ca mai bine inlocuieşti omul cu un altul care împărtăşeşte propriile percepţii, dar nu întotdeauna se poate.) E ca si cum aş primi cadou un ponei şi oricât de frumos şi de simpatic ar fi, eu îmi doresc cal. Oricât aş încerca nu am să pot vreodată să îl fac cal. De ce să trăim pentru şi în ceilalţi şi să nu trăim pentru noi…? Acele persoane poate mor sau se schimbă în rău pe parcurs sau au zece feţe şi tu ţi-ai creat o imagine falsă despre ele. De multe ori ne ataşăm de o imagine creată de mintea noastră despre acele persoane şi nu de acele persoane. Aici greşim majoritatea şi de aceea apar găurile negre în suflet după ce suntem dezamăgiţi de o persoană în care aveam bază şi încredere. De aceea după părerea mea eşti liber până se formează oglinda. Când începi să te oglindeşti pe tine în alte persoane nu mai eşti liber, deja depinzi de altcineva.
Cel mai inteligent animal mi se pare corbul. El se hrăneşte cu fiinţe moarte, consumându-le esenţa (şi în plus gândeşte mai mult decât multe persoane pe care le cunosc)...unui corb nu îi trebuiesc prieteni, nu are nevoie de afecţiune, nu îi zice nimeni cum să se poarte, ce să mănânce şi ce nu. El stă observă, bagă la cap...aşteaptă momentul, apoi acţionează. Noi ca oameni putem să păţim acelaşi lucru de mii de ori şi de fiecare dată ne zicem: „Nu o să se mai repete". Dar o păţim din nou şi din nou...până când? Îmi stau lacrimile în ochi...îmi vine să plâng...sunt plin până la refuz...îmi vine să urlu de câtă nedreptate e în lumea asta, dar nu am încotro. Trebuie să îmi asum riscul şi să mă adaptez la orice situaţie neprevăzută. Prefer sa mor strivit cărând decât să mor strivit izbindu-mă de pământ.”
Sunt de luat în seamă şi următoarele afirmaţii, tot din “In cautarea adevarului pagini”
“Filozofia psihologiei umane este urmatoarea: "Oamenii se urăsc pentru că se tem unii de altii; Se tem pentru că nu se cunosc; Nu se cunosc pentru că nu comunică!" Şi când spun comunicare mă gândesc la capacitatea unei minţi de a o influenţa pe alta, nu doar simpla colectare de informaţii de la fiecare, ca şi cum am fi o enciclopedie vie. Putem influenţa o minte chiar şi cu o atingere, nu numai cuvintele stau la baza comunicării. Comunicarea înseamnă arta de a transmite şi recepţiona mesaje. Si am observat la foarte multa lume un paradox al comunicării şi anume că preferă să stea cu gărzile ridicate şi mai mult de 90% din gânduri le folosesc în scopul de a se apăra de gândurile celeilalte persoane sau să şi le păstreze numai pe ale ei în loc să le compileze cu gândurile celeilalte persoane şi să dea naştere altora noi. Comunicarea este însă, prin excelenţă, o dimensiune fundamentală a existenţei şi dezvoltării umane.”
Personal cred că nu ar trebui să comunicăm, deoarece am ajunge să ne cunoaştem semenii, cu adevărat şi ar fi foarte trist!
Iată, dragii mei, câteva reflecţii găsite pe net! Toate sunt în corelare cu problema mea. Eu doar am încercat să le preiau.
În loc de concluzii:
1. Aşa e viaţa, aşa suntem oamenii!
2. Deasupra tuturor lucrurilor au prioritate interesele mele personale.
3. Fiecare persoană este îndreptăţită a crede în adevărul său personal, deoarece persoana este un rezultat al devenirii neamului său!
4. Dreptatea este a celui ce are puterea! Este un rezultat al deţinerii adevărului personal în calitate de deţinător de putere!
5. Dacă vrei să ai ceva realizări, mai întâi trebuie să obţii puterea, pe urmă poţi impune adevărul tău!
6. Problemele de drept, nu au nimic de a face cu adevărul! Problemele de drept sunt legate de respectarea unor legi impuse de cei care au puterea. Iar cei care au puterea, pot schimba oricând legea!

Ca rezultat, conform acestor concluzii, deontologia, etica, recunoaşterea calităţii profesionale sunt dogme care nu au ce căuta în viaţa noastră! Adevărul este al celui care deţine puterea! Dreptatea este a celui ce deţine puterea, deoarece acţionează conform adevărului lui! Principiile se pot schimba în funcţie de cel ce deţine puterea! La fel şi legea!
Consecinţe:
1. Este de ales între a ajunge pupincuristul puterii care conduce microsistemul din care fiecare face parte, ori devine un „haiduc” în raport cu această putere!
2. Corbul!!!!!! Minunatul corb …poate deveni model!!!

Ce ziceţi?

A venit criza ...cu adevarat

Pe vremea când eram tânăr, cineva îmi spunea că în momente de criză şi de presiune psihică oamenii se manifestă cu totul altfel. Aşa îmi explica de ce colegii îmi furau ciorapii şi lamele de ras în ultimele zile de armată, de ce înainte de a pleca de la un loc de muncă răutăţile se manifestau din plin etc.
În urmă cu ceva vreme, am preluat de la o firmă în lichidare, biblioteca tehnică. Tot atunci, doi onorabili ingineri ieşiti la pensie, mi-au donat, mie personal, bibliotecile lor tehnice. Toate au fost adunate cu râvnă în timp. Le-am adunat şi le-am depozitat într-o mică încăpere din laboratorul unuia din colegii mei de catedră, cu acordul acestuia.
..........................................................................
În calitate de Director de Departament, am pregătit şi prezentat celor două catedre din departament, Planul Operaţional pe anul 2010, aşa cum cer regulile de management universitar. Unul din obiective era crearea unei biblioteci de acces rapid la nivelul departamentului, bibliotecă care să ne dea o oarecare independenţă în relaţia cu studenţii, în problemele de documentare înaintea unui seminar, proiect etc., la cererea studenţilor cu ocazia consultaţiilor sau alte ocazii. Nici unul din colegii mei nu a avut obiecţii la programul prezentat, nici unul nu s-a opus, nici unul nu a avut o contrapropunere, toţi l-au votat.
Astăzi, trecând prin dreptul laboratorului cu pricina, văd prin peretele de sticlă al laboratorului cărţi şi vânzoleală. Am intrat! Am pus o intrebare scurtă: „ Ce faceţi pe aici?” Distinşii şi onorabilii mei colegi mi-au răspuns: „ Ne alegem cărţi!”
Nervos am urcat în cabinet, unde am fost nevoit sa iau un calmant! Am răbufnit rău de tot! Unul din colegii mei,…ştiut bine în ale crizei economice şi efectele ei, mi-a spus: „ Dragul meu, criza abia a început de câteva zile în România! Acestea sunt efectele crizei prin care trecem! Pot să urmeze şi altele mai rele!”
În cursul serii m-am mai calmat! În fond, aşa suntem noi, românii…la împărţeala pe gratis! Dar dacă aş da de gratis…ceva…din spatele curţii de la tara? …e de gratis!
..................................................................
Am priceput că a venit cu adevărat criza pentru cei din jurul meu!
Cred că trebuie să îmi văd de treburile mele, că altfel…vorba acestor colegi…..”îi bag în mormânt până ies la pensie!”...trebuie să îmi văd de treburile mele, să îmi ţin orele, să îmi văd de doctoranzii mei, de contractele de cercetare de pe acest an şi în mod special trebuie să învăţ că: INTERESELE MELE PERSONALE AU CEA MAI MARE PRIORITATE! Ce Departament? Ce Bibliotecă a Departamentului? Ce Catedră? Ce Facultate sau Universitate? Ce colegi?! Important sunt eu şi mai ales ceea ce pot lua pe gratis! Aşa că fraţilor, dacă aţi luat decizia de a împărţi cărţile fără să mă consultaţi, să luaţi şi celelalte decizii tot domniile voastre!
În consecinţă prin prezenta declar: INTERESELE MELE PERSONALE AU CEA MAI MARE PRIORITATE!
Trebuie să iau o atitudine! Dar care?

Ce ar fi de facut...

Uneori mă întreb ce ar fi de făcut în universităţile noastre? Răspunsul meu ar fi: ...o reformă internă fundamentală, prin care să se dobândească un standard de calitate ridicat al tuturor activităţilor, susţinut de un management academic performant. Multă vreme, preocuparea managerială fundamentală în universităţi era aceea de împărţire a resurselor. La ora actuală preocupările manageriale ar trebui să se îndreaptă spre crearea de resurse, spre eficientizarea activităţilor, spre acoperirea retribuţiilor cu activităţi performante şi asigurarea unei dezvoltări instituţionale fundamentate pe studiul pieţei muncii şi integrarea în strategia naţională şi regională.
Oare greşesc?

Doctoranzi cu burse dar fara burse

Doctoranzii mei, cu burse doctorale prin FSE, au primit un an si o lună bursa. Ultima bursă au primit-o pe luna octombrie 2009. Banii de burse nu ajung în universitate! Oare de ce?
Cei trei doctoranzi cu bursă, fiind studenţi performanţi aveau asigurate locuri de muncă în sfera privată, acolo unde competenţa te ţine în viaţă, nicidecum într-o instituţie publică, unde daca ai intrat e nevoie de hotarâri de guvern şi legi ca să fii pus pe liber, chiar şi pentru incompetenţă.
Doctoranzii mei au fost "fraieriţi" de conducătorul lor de doctorat, să apuce pe calea vieţii ştiinţifice şi poate a celei academice. Regret ceea ce am făcut. În loc de salariaţi care muncesc, sunt studenţi doctoranzi, performanţi, cu bursă, dar fără bursă!!!
Sunt vânaţi de firme cu potenţial! Nu ştiu ce să facă şi nu ştiu ce să îi sfătuiesc. Unul dintre ei ar trebui să plece în Franţa la un laborator specializat. Dar dacă nu primeşte bursa, ce decizie să ia? Sau dacă pleacă şi nu i se pune bursa pe card,...cu ce trăieşte?
Până acum două luni am avut alegeri!
Oare avem buget?
Oare ce să facem? Oare suntem destul de înţelepţi? Dacă suntem înţelepţi, de ce ne batem joc de cei care trebuie să ajungă în locul nostru? Le spune cineva ce să facă? Le spune cineva ce e bine şi ce e rău? ....sau pot să plece din ţară? Nu m-ar face de ruşine!

Te vaccinezi impotriva gripei noi?

Ce o mai fi şi cu pandemia asta şi cu problema vaccinurilor? Oare ce să mai cred?
Te vaccinezi impotriva gripei noi?
Eu nu mai ştiu ce să cred? Suntem manipulaţi de sistemele de marketing?

Amintiri de inginer

Astăzi am avut o discuţie profesională cu unul din colegii mei tineri, inginer, doctor, cadru didactic universitar. Şi am primit de la acest coleg două lecţii care mi-au răsturnat ierarhia valorilor:
a.) Un cadru didactic universitar în domeniile inginereşti are datoria de a preda şi de a scrie cursuri. La comisiile de specialitate ale C.N.A.T.D.C.U. pentru confirmarea titlurilor de PROFESOR UNIVERSITAR, CONFERENŢIAR UNIVERSITAR, CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC gradul I şi CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC gradul II, se bifează daca ai articolele de tipul a, de tipul b, carţi in edituri, contracte de cercetare etc.De ce un cadru universitar (mai ales conferenţiar sau profesor) să ştie să efectueze o lucrare de laborator (adică să posede competenţe)sau să treacă la realizarea unor demonstraţii practice?.Nu suntem în uzină ca să abordăm problemele ca acolo, cu dinamica şi practica profesională din întreprinderile private.
b.)Noi, cadrele didactice universitare, avem rolul de a deschide ochii copiilor care vin să înveţe, nu să ştim efectua lucrări de laborator sau alte activităţi practice de natură inginerească (ceea ce ar însemna competenţe).

Din aceste două lecţii am învăţat următoarele:
a.) Sunt groaznic de bătrân şi trebuie să mă retrag din sistemul de învăţământ universitar. Am crezut întotdeauna că un profesor universitar în domeniile inginereşti trebuie să posede competenţe tehnice şi tehnologice de natură practică pe care să le transmită studenţilor. Am crezut că un inginer simplu trebuie să acumuleze competenţe de natură practică deoarece ingineria înseamnă ....expertiză practică.
b.)Dacă peste 50% din cadrele didactice universitare gândesc la fel ca şi colegul meu şi dacă Ministrul Educaţiei (considerabil orientat spre competenţe, provocări de cercetare etc.) acceptă o asemenea situaţie, consider că nu mai am ce căuta în rândul cadrelor didactice universitare.
c.)Acest fel de evoluţii "moderne" ale viziunii despre cadrul didactic universitar în domeniile inginereşti, mă determină să îmi fie ruşine că sunt incapabil a mă conforma unor asemenea viziuni "moderne", poate chiar tinere. În consecinţă, fie ar trebui să fiu eliminat din universitate şi să îmi găsesc loc în sisteme performante de fabricaţie, fie ar trebui să avansez propuneri concrete privind eliminarea din sistemul universitar a unor cadre didactice cu asemenea concepte.

. ...şi când afirmam că suntem puţini profesori universitari care mai putem vorbi despre "amintiri de inginer"!
...poate că unii ajungem profesori universitari prea tineri şi nu suntem încă maturizaţi suficient!
Ce părere aveţi?

O simpla urare

UN AN NOU FERICIT ŞI PLIN DE ÎMPLINIRI!