Vizita la UAC Dumbravitza

De mai multă vreme mi-am propus sa ajung la UAC Dumbrăviţa, o mică insulă teehnologică americană, de pe meleagurile Maramureşului modern, firmă care fabrică componente pentru vestite firme aeronautice. Voiam să „îmi spăl mintea” cu cele mai noi soluţii tehnologice de fabricaţie şi de control. După mai multe amânări, am decis împreună cu Mircea, fostul meu student, actual unul din directorii de fabricaţie, să fac această vizită, joi, 21 iunie 2012.

Am pornit, impreună cu asistentul meu, Vlad. Am fost primiti la recepţie. Mircea era bolnav. Urma să ne primească Ghiţă, alt fost student de-al meu, director cu calitatea. Pe hol ne vede Cristi P., de la IEDM, din prima promoţie. La un moment dat pe uşa firmei intră Kevin, directorul cel mare, care m-a recunoscut, mi-a dat bineţe şi am schimbat câteva idei privind dezvoltarea colaborării. Pe urmă ne-a condus Ghiţă prin fabrică. Ne interesau maşinile unelte cu comandă numerică şi echipamentele de masurat. Toate noi, moderne, de ultimă oră. Am urmărit tehnologiile de fabricaţie. M-am întâlnit cu Tică, bătrânul meu amic, unul din profesioniştii care pot da ceva bun pentru generaţiile cele crude de ingineri practicieni.

La un moment dat,…ca prin farmec, dăm de unul din Boitori (doi fraţi gemeni pe care mereu îi încurc), după care apare Maria, Cătălin care ne duce în laboratorul de măsurători, Andreea a coborât din birou, Cipri M., doctorandul meu a venit să ne dea bineţe, Moje ne face cu mâna şi alături de Tică ne povesteşte de spre ceea ce face. Am avut o minunată stare de emoţie. Să enumer: Cristi P., Cristi M., Mircea, Ghiţă, Andreea, Maria, Boitor, Cătălin, Moje, au fost câţiva din cei care m-au întâmpinat direct. În firmă mai lucrează Radu B., absolvent eminent, medan din Şindreşti. Încă un absolvent de TCM m-a salutat. Nu pot să îi uit pe foştii elevi de la cursul de operatori CNC.

Aceştia sunt câţiva din foştii mei studenţi, care lucrează într-o mică oază tehnologică şi sunt mulţumit şi mindru că mi-au permis să adaog şi eu câte puţin la devenirea lor.

Uneori, întâlnirile simple cu oamenii, …cu aleşii,… îţi dau cea mai mare bucurie! Mai ales dacă ating un standar profesional de performanţă.

………………………………………………………….

Ştiţi ceva? Aceştia sunt foştii mei studenţi! Şi ei fac ceva important, foarte important! Şi îşi asumă o responsabilitate!

În rest, tot ceea ce vorbeşte lumea despre ingineri….şi mai ales despre absolvenţii mei,   sunt doar vorbe de papagal!