De câteva zile vuieşte presa cum că învăţământul romanesc este sub toată critica. Mai adineauri se spunea la TV-u, cum că, după bacalaureat, ar fi judeţe cu mare concentraţie de „deştepţi” ( cu note mari) şi judeţe cu mare concentraţie de „proşti” (cu note slabe)!!!:)) Să cad pe spate!….a trebuit să pun frână pentru că eram în maşină!!
Nerezonabil cum sunt, m-am băgat şi în cercetarea proiectarea unei firme private. Mai mult, mi-am dus acolo studenţii, doctoranzii…oameni din această zona …care este sub toată critica. Se face proiectare parametrică!! Aceşti studenţi, care absolveau acum câteva zile si au lucrat la licenţă în firmă, au ajuns ca după 6 zile de la angajare să le fie proiectul lansat în fabricaţie, iar acum şi-l monitorizează şi îl pun la punct! Mă gândeam dacă aceşti absolvenţi sunt rezultate sub toată critica? Ştiu că tâmpenii de care fac eu, fac puţini! Viaţa mea începe la 7 dimineaţa şi se termină cam pe la ora 12 noaptea. Universitate, doctoranzi, catedră, contracte de cercetare, expert în dezvoltarea regională şi director de cercetare la o firmă! Oare e bine? Oare e rău? Şi vă asigur că nu e vorba de bani!
Astăzi unul din colegii mei a aflat că devine conferenţiar! M-am bucurat! Ieri am aflat că doi colegi mai „nebuni” pe care i-am antrenat pentru proiecte pe IMPACT, au primit un prim răspuns favorabil! Astăzi câţiva masteranzi şi-au susţinut dizertaţia! Tot astăzi un doctorand şi-a susţinut un referat de etapă cu rezultate foarte bune! Bucurii peste bucurii!!! Şi ştiu să mă bucur de succesele tuturor, mai ales dacă sunt şi eu implicat în ele!
Mi-am amintit de cartea distinsului profesor Nicolae Ţăran, de la Universitatea de Vest din Timişoara cu titlul ”Managementul Proiectelor de Cercetare-Dezvoltare”, în care, domnia sa afirma, pe undeva, că …”managementul vizează realizarea următoarelor scopuri structural – funcţionale: formalizare, cooperare şi coordonare.”…şi în continuare afirma faptul: „cooperarea este inevitabil afectată de următoarele incongruenţe şi divergenţe care subminează, de regulă, consensul acţional:
tentaţia de a deveni blatist;
preferinţele şi interesele divergente;
incongruenţele între acţiunile prescrise şi acţiunile efective.
Mi-am dat seama că profesorul Ţăran se referea la cei care călătoresc toată viaţa, într-o organizaţie, fără să facă nimic! Sunt într-o organizaţie care „merge” sau trebuie să meargă!
Revin la secvenţe 1, 2 şi 3!
- blatist nu mă simt;
- am ceva realizări prin studenţii mei, prin absolvenţii mei;
- învăţământul merge prost;
- ştiu ce este blatistul.
Oare nu ar trebui să ne punem întrebarea: Cine este blatist şi cine nu în învăţământul românesc?
Dacă suntem blatişti 80% dintre cadre didactice, atunci ceea ce se afirmă este adevărat!
Dacă suntem blatişti doar 20% dintre profesori, este o stare normală!
Întrebarea este: Cine evaluează?
Dacă evaluatorii sunt 80% blatişti……
………………………………………..
(Va urma: Prin ce se caracterizează blatistul dintr-o organizaţie!)
